Precizarea diagnosticului prin examinarea radiologică constituie cea mai sigură și mai frecvent folosită metodă în practica medicală.
Imaginile radiologice evidențiază modificări ale organelor corpului uman care pot fi vizualizate și examinate în cabinetul în care au fost efectuate sau la distanță – teleradiologie.
Calitatea foarte bună a imaginilor permite transmiterea rapidă a acestora la distanță pentru:
– a fi vizualizate de pacient pe calculatorul propriu,
– consultate de medicul care l-a trimis
– iar atunci când este cazul pentru a fi examinate de un alt medic, specializat pe o anumită regiune anatomică (de ex. sân etc.), pentru o a doua opinie.
Diagnosticul imagistic :
– precizează diagnosticul
– indică sau schimbă tratamentul
– îmbunătăţeşte calitatea asistenţei medicale
– creşte calitatea vieţii şi ameliorează raportul cost-beneficiu.
Iradierea medicala
Iradierea diagnostică provoacă o considerabilă anxietate, însă posibilitatea de apariție a unor efecte este foarte redusă sau chiar inexistentă.
În percepția publică iradierea medicală este pe nedrept asociată cu exploziile nucleare și din prudență exagerată incriminată în posibilitatea producerii cancerului, malformațiilor etc. fără a fi menționate în același timp beneficiile și nici faptul că nu au fost publicate niciodată efecte după efectuarea uneia sau mai multor examinări radiografice sau CT.
Fără examinare radiologică foarte multe boli nu ar putea fi diagnosticate precoce sau deloc. Iradierea medicală ar trebui privită ca un risc adițional al civilizației în viaţa cotidiană.
Așa cum un clinician se gândește la doza de medicamente prescrisă tot așa și radiologul este preocupat de doza de iradiere.
Aparatul pe care îl folosim:
− este de ultimă generație
− dispune de sisteme de autocorecţie şi control pentru a limita la maximum expunerea pacientului la fasciculul de radiaţii X şi reduce foarte mult radiaţia X dispersată.
− expunerea pacientului la radiaţia X este permanent controlată iar doza de iradiere este menţinută la un minim absolut.
Încercarea de a exacerba (uneori cu bune intenții) teama de efectele posibile stochastice (întâmplătoare) ale iradierii medicale care nu au fost niciodată depistate ci doar calculate pe baza unui model matematic ipotetic, crează scăderea încrederii într-una dintre cele mai eficiente și larg utilizate metode de examinare și implicit în sistemul sanitar. Modelul matematic care se folosește pentru calculul efectelor radiațiilor X, pornește de la ideea ultraconservatoare dar neadevărată că orice doză de iradiere provoacă efecte asupra corpului uman, fapt contrazis de practica medicală de peste 120 de ani de folosire a radiațiilor X în medicină.
În istoria medicinii se precizează că mulți oameni au murit pentru că nu au putut beneficia de o simplă radiografie care le-ar fi precizat diagnosticul și le-ar fi salvat viața dar niciodată nici un pacient și nici o publicație medicală nu a relatat vreun efect apărut după efectuarea uneia sau mai multor radiografii (uneori zeci în cazul bolilor cronice ca tuberculoza, artroza etc.).
Dozele sub 100 mSv sunt considerate doze mici de iradiere şi pot produce efecte stocastice (întâmplătoare), iar probabilitatea de apariţie a acestora creşte odată cu doza totală.
Doze de 100 mSv sunt practic imposibil de atins din iradierea medicală diagnostică.
Dintre metodele de examinare imagistice, doar CT produce doze cuprinse între 1 mSv şi 20 mSv. Iradierea din surse naturale este în jur de 3 mSv/an.
J-F. Lecomte. Understanding existing exposure situations Ann. ICRP 45(1S), 2016
Brenner DJ, Elliston CD, Hall EJ, Berdon WE. Estimated risks of radiation-induced fatal cancer from pediatric CT. Am J Roentgenol 2001; 176:289-296
ICRP 2003. The evolution of the system of radiological protection: the justification for the new ICRP recommendations. Journal of Radiological Protection ICRP; 23: 129-142
Ann. ICRP 45(1S), 2016. Proceedings of the Third International Symposium on the System of Radiological Protection
În concluzie:
– iradierea medicală produce o considerabilă anxietate, dar riscul de apariţie a unor efecte este foarte mic sau inexistent;
– aşa cum un clinician se gândeşte la doza de antibiotice prescrisă, tot aşa şi radiologul este preocupat de doza de iradiere. Protecția împotriva radiațiilor se bazează pe principiul justificării și optimizării examinărilor – ALARA- și pe sistemul dozelor de referință.
– efectele radiațiilor X sunt posibile, probabile doar calculate (nu dovedite sau cuantificate), pe când beneficiile sunt imense, imediate, certe;
– riscul statistic de inducere a cancerului este cel puţin discutabil;
– iradierea medicală trebuie considerată ca un risc suplimentar pe lângă iradierea naturală şi trebuie redusă la minimum posibil pentru a obţine o imagine de calitate.